Magarul lui Buridan
Măgarul lui Buridan ..sau alegere
De curând citeam într-o carte despre o poveste care spunea ca Buridan avea un măgar căruia îi era si sete si foame în același timp.
Buridan a așezat măgarul intre o găleată cu apă și una cu ovăz. Măgarul în schimb nu a reușit să se decidă dacă mai întâi să mănânce sau să bea apă și astfel a murit.
Și să mergem acum cu această poveste mai departe. Să ne gandim de câte ori nu ne aflăm în situația în care nu știm ce variantă să alegem și într-un final nu ne alegem cu nimic. Nu mă voi duce mai departe în filosofia morții legat de faptul ca indecizia duce la un sfârșit, mă voi lega in schimb de ideea ca într-o formă sau alta indecizia presupune totuși un soi de moarte. O moarte a șanselor sau o moarte a motivației si voi continua prin a spune că fie ca știm sau nu, că vrem sau nu, avem de fiecare data posibilitatea de a alege ce ne dorim de la viață și de la ceea ne înconjoară.
Buridan a rămas fără măgar si măgarul a murit pe când el ar fi putut alege oricare dintre variante pentru a supraviețui. La fel si noi avem in fata noastra drumuri pe care sa le urmăm in viață. Indecizia presupune amânare, amânarea înseamnă timp iar timpul este viață. Amânând ce poți face astăzi inseamnă sa dai din viața ta timp cu care nu te vei mai întâlni.
Timpul nu revine, timpul trece si noi rămânem precum măgarul lui Buridan morți în interior si triști pentru ca nu am stiut ce sa alegem si pentru ca nu am decis pentru noi. Buridan este Universul, el ne oferă șansa si ne arată variante, oportunități iar noi suntem cei care decidem - "apă sau ovăz".
A nu alege înseamnă tot o alegere. Inconștient si măgarul a ales să moară. Decizia noastra face diferența. Alegerea conștientă a unei direcții vorbește despre ceea ce vrem de la noi și de la viață.
Alegeri inspirate cu drag de noi!
De curând citeam într-o carte despre o poveste care spunea ca Buridan avea un măgar căruia îi era si sete si foame în același timp.
Buridan a așezat măgarul intre o găleată cu apă și una cu ovăz. Măgarul în schimb nu a reușit să se decidă dacă mai întâi să mănânce sau să bea apă și astfel a murit.
Și să mergem acum cu această poveste mai departe. Să ne gandim de câte ori nu ne aflăm în situația în care nu știm ce variantă să alegem și într-un final nu ne alegem cu nimic. Nu mă voi duce mai departe în filosofia morții legat de faptul ca indecizia duce la un sfârșit, mă voi lega in schimb de ideea ca într-o formă sau alta indecizia presupune totuși un soi de moarte. O moarte a șanselor sau o moarte a motivației si voi continua prin a spune că fie ca știm sau nu, că vrem sau nu, avem de fiecare data posibilitatea de a alege ce ne dorim de la viață și de la ceea ne înconjoară.
Buridan a rămas fără măgar si măgarul a murit pe când el ar fi putut alege oricare dintre variante pentru a supraviețui. La fel si noi avem in fata noastra drumuri pe care sa le urmăm in viață. Indecizia presupune amânare, amânarea înseamnă timp iar timpul este viață. Amânând ce poți face astăzi inseamnă sa dai din viața ta timp cu care nu te vei mai întâlni.
Timpul nu revine, timpul trece si noi rămânem precum măgarul lui Buridan morți în interior si triști pentru ca nu am stiut ce sa alegem si pentru ca nu am decis pentru noi. Buridan este Universul, el ne oferă șansa si ne arată variante, oportunități iar noi suntem cei care decidem - "apă sau ovăz".
A nu alege înseamnă tot o alegere. Inconștient si măgarul a ales să moară. Decizia noastra face diferența. Alegerea conștientă a unei direcții vorbește despre ceea ce vrem de la noi și de la viață.
Alegeri inspirate cu drag de noi!
Comments
Post a Comment