Noi si..lumea exterioara

Noi si lumea exterioară..

Este un act de egoism daca ne gandim in primul rand la noi si apoi la ceilalti? De mici am invatat ca este bine si frumos sa avem grija de ceilalti, sa nu ii rănim si sa incercam sa fim atenți la sentimentele si emotiile celor care ne înconjoară. Am invatat sa le facem pe plac celor din jurul nostru si sa ajungem sa consideram ca ceea ce gandesc ei despre noi este foarte important.
Si totusi aceasta atitudine generează in noi o mare cantitate de nefericire.

Punandu-i permanent pe primul loc pe cei din jurul nostru ne face de multe ori sa ne simțim devalorizati, neimportanti si nefericiți. In spatele acestei atitudini de focusare permanenta asupra celor din jurul nostru este de fapt dorinta si nevoia noastra de a fi acceptați, iubiti, apreciati de cei care ne înconjoară.

Acest comportament canalizat spre lumea exterioară si spre îndeplinirea dorințelor celorlalti ne determină să trăim în lumea exterioară si sa cautam aprobarea dincolo de noi si nu in noi. Ne dorim ca ceilalti sa ne iubească si sa ne aprobe pentru ca nu putem sa ne acceptăm pe noi asa cum suntem. 

In realitate lumea ne trateaza cum ne tratăm noi. Lumea ne iubeste daca ne iubim noi pe noi. Suntem responsabili de emotiile noastre si de lumea noastra interioară. Pacea cu noi aduce pace cu cei din jur. Lumea noastră interioară sau egoismul nostru nu inseamna ca ceilalti nu conteaza ci inseamna ca noi suntem in primul rand importanți. Lumea exterioară ne aduce o fericire de moment, o fericire efemeră. Acum sau mai tarziu oamenii si situațiile dispar din viata noastra sau ne pierdem interesul față de ei sau fata de ele. De aceea este bine sa cautam fericirea in noi, sa învățăm să ne acceptăm si sa ne iubim pe noi si astfel ii vom iubi si accepta frumos si pe cei din jurul nostru. Sa ne punem pe noi pe primul plan si sa ne bucuram de ceea ce gasim in noi fara sa cautam aprobarea lumii exterioare. Acesta nu este un act de egoism ci unul de independență.

Sa iubim cu drag de noi!