Oricine, cineva...nu singur



Intr-o zi Îngerul Morții vine la un om si ii spune ca este cazul sa plece de pe acest pământ. Omul temator in suflet cu gandul la moarte, ii spune ca ii este frica si ca ar vrea sa mai ia pe cineva cu el daca il lasa si ingerul. Ingerul ii raspunde: desigur ca poti lua pe cineva, pe oricine, doar sa il gasesti pe acel cineva care ar vrea sa vină cu tine.

Aceasta este o poveste care dateaza inca din vremea Tudorilor, din Anglia anilor 1500, cand un autor necunoscut, a încercat o descriere a singurătății din perspectiva momentului plecării din această viata, aducând în plan secundar si teama oamenilor de singuratate.

Abordarea singurătății in terapie si a viitorului umbrit de sfarsit sunt teme care ne urmăresc pe toti in acest drum al vietii, unii fiind însoțiți de mai mult curaj in a privi singuratatea si sfarsitul in fata si a lua decizii legat de intensitatea existenței si asumare a vietii, altii negand capătul firului, imbratisand amânarea trairilor, lăsând astazi pentru maine. O altă categorie este cea a spiritualității care se leagă de lecții de viață, necesar a fi traite in scopul evoluției spirituale si a revenirii dupa moarte într-o altă viață, pentru a invata noi lecții si pentru a creste spiritual.

Indiferent de modul în care ne imaginăm finalul, drumul pana la acesta este presărat si cu singuratate.

Uneori infruntam singuri momentele vietii sau doar cu iluzia singurătății, pentru ca avem in jurul nostru oameni care ar dori sa ne însoțească fizic/ emotional si totusi in viata fiecaruia exista momente in care trăim singurătatea. Traim singuratate in gand, in emotii sau chiar in plan fizic dar o trăim. Traim singuratate alaturi de ceilalti atunci când ne simțiți neînțelesi, neacceptati, trăim singuratate atunci când suntem bolnavi, trăim singurătatea atunci când din mai multi devenim in timp doar unul.

Trăim momente in viata in care ne simtim singuri, abandonați, parasiti de cei din jur si neintelesi. Chiar daca in realitatea prezenta nu suntem singuri, avem familie, prieteni, avem cunostinte, totusi singuratatea ne apasa. Ne simtim singuri in gandurile noastre, in emotiile si trăirile noastre si ne dorim să mai fie inca cineva care sa ne înțeleagă stările, emotiile, trăirile.

Totusi, cu cat ne asumăm mai mult deciziile si emotiile noastre cu atat mai mult teama de singurătate scade. Cu cat traiesti viata mai intens, cu atat mai mult teama de sfarsit scade. Teama este invers proporțională cu asumarea ei, cu trăirea ei.

Acceptarea si ulterior abordarea directă si asumată a emoțiilor legate de singurătate, sunt acțiuni fara de care nu putem merge mai departe. In viata vor fi momente de singurătate fara sa ne întrebe cineva daca le dorim sau nu, ele vor fi pur si simplu. Negand singurătatea ne negăm pe noi in esenta noastra. Negarea emoțiilor, indiferent despre ce tip de emotii vorbim, este o negare a noastra ca indivizi. Negarea lor inseamna incapacitate de rezolvare a lor.

Atunci când știm ce simțim stim si ce avem de făcut. Ca atare, te simti singur, cauta in tine ca sa afli ce iti doresti, cum iti doresti, de cine ai nevoie, ce ai nevoie, ofera-ti timp pentru a-ti da raspunsuri. Acționează bland cu tine, lasă-te purtat de emotii si accepta ce găsești în interiorul tau. Găsești teama in interiorul tau - este in regula, tuturor ne este teama, diferenta o face atitudinea pe care o avem în fața fricii si nu faptul ca ea exista. Ea exista oricum in fiecare din noi, mai in adânc sau mai la suprafață, este oricum, la oricine.

Nimeni nu va simti niciodata exact asa cum simtim noi, suntem unici și trăim unic. Venim singuri, plecam singuri si este in regula sa fie asa, acel cineva sau acel oricine, doar ne însoțește o perioadă pentru ca si el la randul lui are drumul lui, lecțiile lui, viata lui de parcurs.

Cu drag de noi si de oricine

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ia-ma in brate, MAMA!

Puterea lui NU

"Dumnezeu a murit" - destinul dramatic al lui F. Nietzsche in numerologie