STIU! ..este atac de panică!..

Pieptul ma strânge, respir sacadat, simt ca o ghiara care își înfige unghiile in pieptul meu, ochii se incetoseaza, in tot corpul am o senzatie de neputință puternica, simt un val de transpirație umedă și rece care ma inundă pe spate, mintea parca se oprește in loc.. caut cu privirea un loc unde sa ma asez, caut lumina, parca as vrea aer , da..asta vreau , aer curat, sa respir, el ma poate curăța de această senzatie si parca nu reusesc sa ajung sa deschid un geam..o usa.. nu ma pot tine pe picioare, am senzatia ca imi pierd echilibrul. Secunde care trec greu , parca prea greu , timpul a luat-o razna, parca eram prieteni..acum nu, este dusmanul meu si s-a împrietenit cu ghiara. In minte! Acolo este solutia, cauta, cauta emotia.. ce este? Ce vrea sa iti spuna? Rațiune ce faci? Unde esti? ...acum cand am nevoie de tine!? Trebuie sa ma ajuti.. tu esti vinovată la urma urmei, tu ai creat totul, tu ai lasat sa se intample tot acest caranbol pe care il trăiesc.. Sunt prinsă într-un vortex, nu vad ieșirea si timpul sta in loc in continuare... Respir profund, ma liniștesc.. a trecut.. dar va veni din nou..poate nu azi.. peste o saptamana.. o lună..un an.. va veni din nou..

 Acestea sunt trăirile si senzatiile unui atac de panica (experimentat si de mine). Atacul de panica produce un dezechilibru temporar fiziologic, comportamental si psihologic.

 Aproximativ 40% (cifra este in creștere) din populația globului traieste aceasta experienta neplacuta cel puțin o data in viata iar experientele fiecaruia dintre noi pot fi diferite de la un individ la altul, ca si manifestare si intensitate.
Motivele unei tulburări de anxietate precum atacul de panica pot fi multe: nivelul de stres, evenimente neasteptate, pierderea unei persoane dragi, nevoia de control, nesiguranța, lipsa unei vieti ordonate, incapacitatea de a identifica emotia care declanșează atacul de panica, etc

 Ar trebui oare sa ne rusinam sau mai bine alegem să încercam să rezolvam acest aspect . Eu una prefer rezolvarea decat bagatul sub preș.

 Asadar, ce fac? Ma adun, ma adun in ganduri, aduc rațiunea care ma ajuta sa gasesc emotia. Caut in ganduri ce imi provoacă aceasta stare. Ideea este ca nu in acel moment o gasesc, nu cand ma aflu in atacul de panica, ci in momentele de liniste cu mine, cele in care nu ma aflu sub stress, atunci caut rezolvarea. In timpul atacului de panica, incerc alte exerciții , cele de respiratie, de calmare prin forța gandului spunând că totul este in regula si ca sunt in siguranta, de preluare a controlului asupra mea. In momentul de liniste de fapt incerc sa ma imprietenesc cu emotia care imi declaseaza panica, parafrazandu-l pe Robert de Niro, "depresie bine ai venit , ia loc la masa". Asadar, invit emotia sa stea la masa cu mine. Conștientizarea emoției este ceea ce mă va ajuta si in rezolvarea ei. Păstrând negarea sau anulând emotia as produce si mai mult rau. Sa ne gandim un pic, doar ne face plăcere să stam la masa cu prietenii nostri, nu ar putea fi o ușurare daca as sta la masa si cu panica? Cu nesiguranța? Cu teama de a pierde controlul? Cu necunscutul? Altfel, daca ramanem inamici, ne vom rafui de fiecare data cand ne vom intalni.

Am ajuns astfel la identificare si am facut cativa pasi si inspre acceptare. Ne putem lua de mana acum si atunci cand va veni din nou, va fi mai domolit totul, mai usor, mai controlabil, posibil sa ajung pana la anularea ei. Acceptarea emoției care declanșează panica este invers proporțională cu intensitatea atacului de panica, cu cat mai mult accept emotia cu atat mai slab se va manifesta panica.
Si intr-un final ajung la gand, la minte , pentru ca de acolo incepe construcția panicii. Emotia se transformă în gand si gandurile o iau razna, pentru ca uitam ca de fapt ca GANDUL CREAZA REALITATEA !

 Noi suntem designerii vietii noastre, noi impreuna cu gândul nostru ne cream panici si frici care ne blochează in a ne trăi viața într-un mod linistit si fericit alaturi de cei dragi.

 Recomand tuturor care ati trait sau trăiți astfel de tulburări anxioase, sa acordați multa atentie nutritiei, sportului, timpului vostru, stimei de sine, discutați cu cei dragi voua despre trăirile voastre, consultanți un psiholog si practicati meditația.

Totul presupune de fapt o însănătoșire a modului nostru de viata - Noi ne cream pe noi!

 Cu drag de noi!