Nu Alice! Nu te iubesc!

-

 Nu Alice! nu te iubesc!


Alice il intreaba pe Iepurele Alb "dar tu ma iubesti?
- Nu, nu te iubesc Alice.. Am făcut un pact cu mine atunci cand te-am cunoscut, ca nu te voi iubi...pana ce nu ajungi tu sa te iubesti.. de aceea , nu, nu te iubesc Alice"

Un dialog plin de sens dar un sens neînțeles pentru un puști de 5 ani care citeste povestea si revelator pentru un adult trecut prin pierderea stimei de sine, prin cautarea iubirii de sine si nu in ultimul rand trecut prin dorinta chinuitoare de a plăcea celorlalti.

Iubirea de sine este cea care declanșează iubire si in ceilalti dar oare de cate ori suntem real in iubirea de sine? De cate ori suntem conștienți de noi si de tot frumosul din noi?

Este mult mai la indemana sa ne vedem defectele, sa ne analizăm, sa ne criticăm sau chiar sa ne uram pentru ceea ce suntem decat sa ne iubim, apreciem, acceptăm asa cum suntem.

Dar sa luam pas cu pas toata construcția iubirii de sine si sa pornim cu acceptarea noastra. Ne putem accepta ca putem fi invidiosi uneori, ca putem fi răutăciosi, ca putem fi chiar si prosti uneori? Desigur, prima reacție ar fi cea de critică pentru ca ne este greu sa ne acceptăm uratul din noi. Dar este oare cineva perfect? Poate cineva sa spuna despre el că este cel mai bun in toate? Exclus, toti avem si bune si rele si intotdeauna va fi cineva mai bun sau mai rau decat noi , sau mai frumos sau urât decat noi, deci Curba lui Gauss ne plasează intotdeauna in medie. Pare deja mai usor .

Sa trecem mai departe, la apreciere.
Aprecierea este următorul pas spre iubirea se sine. Ne putem aprecia pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem fara a ne critica cu gândul că am putea fi perfecți. Perfecțiunea nu aparține omenirii, deci nu cauta perfecțiunea, nu o vei atinge niciodata ci iti vei crea frustrări si complexe, iti vei alimenta neputința si te vei coborî in loc sa te urci.

Este oare acum mai usor sa vorbim despre iubirea de sine? Daca o privim in crescendo si daca începem cu puțin, ne dam seama ca de fapt facem tot timpul ceva pentru a ne iubi pe noi. Începem prin acceptare, trecem la apreciere si stima de sine se formeaza iar iubirea de sine vine odata cu stima de sine.
A sări direct la iubirea de sine provoacă de cele mai multe ori frustrări, nu intelegem ce avem de făcut mai exact pentru a ne arata iubire iar conceptul si idealul acesta de "iubire de sine" este atat de prezent in ultima vreme incat doar prezenta si focusul asupra lui aduce deja frustrări si limite in indeplinirea acestuia.

Putem fi blanzi, calzi, răbdători cu noi, doar prin aceasta atitudine si deja ne apreciem si ne stimam mai mult.

Cu drag de noi,

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ia-ma in brate, MAMA!

-
  Ia-ma in brate, MAMA! Privesc in sus, intind manutele, ochii imi cer iubire si sufletul imi tanjeste dupa strangerea ta in brate, MAMA! Acesta este cadrul in care venim in aceasta lume, strigam, plangem, ne agatam de sufletul mamei, de corpul ei, de bratele ei. Cautam cu disperare linistea si increderea ca totul este bine, ca suntem in siguranta, pentru ca MAMA este langa noi. Si totusi uneori MAMA nu ma vede, nu ma aude, nu ma intelege, nu ma cauta cu privirea, nu ma simte, nu ma atinge si incep sa ma agat cu disperare de orice ar putea atrage atentia ca exist, ca sunt aici, ca am nevoie sa respir langa tine MAMA! Si anii trec, si eu ma intreb ce este in neregula cu mine, de ce nu stiu iubi, de ce fug din relatii atunci cand sunt pe muchia de a intra in ele, de ce critic, de ce judec, de ce sunt nefericit, de ce nu am incredere, de ce nu am succes, de ce nu ma vad ceilalti asa cum sunt, poate sensibil, poate puternic, poate timid, poate prea galagios..cu ce am gresit,  c...
Read more

Puterea lui NU

-
Puterea lui NU.. sau limite Ne este de foarte multe ori greu sa refuzăm, sa spunem NU atunci cand cineva ne cere ceva sau sa spunem NU in fata unor situatii in care ne aflam. Refuzul nostru poate sa însemne suferinta pentru ceilalti si ne dorim armonie cu oamenii si situațiile din viata noastra. Dorinta noastra de a fi pe placul celorlalti ne determina sa ne punem pe noi pe plan secundar, pentru ca asumarea de a nu fi pe placul celorlalti este una dintre cele mai grele asumări ale vieții. De cele mai multe ori ne raportăm la cei din jur si ne dorim sa fim iubiti si placuti de toti cei din jurul nostru fiindu-ne teama ca am pierde simpatia, admiratia si iubirea celorlalti daca am fi de fapt noi înșine. Puterea lui NU in schimb vorbeste despre noi. NU-ul in viata noastra ne defineste si ne arata cine suntem noi de fapt. A spune NU oamenilor, situațiilor din viata noastra atunci cand este nevoie si mai ales atunci cand stim ca nu suntem in acord cu noi, inseamna a ne cunoaște pe no...
Read more

"Dumnezeu a murit" - destinul dramatic al lui F. Nietzsche in numerologie

-
 "Dumnezeu a murit!" ..analiza psihonumerologica a unui destin tragic si neînțeles , impactul lui 4 in numerograma lui Friedrich Nietzsche (autodenumit "Antichristul") 15 10 1844 24 6 22 4 Primul copil al familiei Nietzsche si primul băiat al familiei, Friedrich vine pe lume cu un strigat acut de iubire, penduland toata viata intre dorinta de a face pace cu emotiile lui, impactat numerologic de prezenta mamei si trăirile emotionale ale acesteia (2×3) dar si cautand permanent balansul dintre propria chemare interioara, cea a filosofului, a cautatorului de adevar si a unei naturi umane in esenta atat de blanda (2×3) si cea exterioara, venita prin intermediul tatălui, anume religia, cadrul religios si cultura victoriana (prezenta in primul prin intermediul mamei si a cadrului social). La vârsta de 4 ani, Nietzsche cunoaste prima drama a vieții lui, cea legata de îmbolnăvirea mintala a tatălui sau, aspect caruia ii va rămâne fidel, imbolavindu-se mintal la randul...
Read more