Plecam si noi..pleaca si altii
Plecam si noi.. pleaca si altii...
Traim abandonul fiecare dintre noi cel putin o data in viata. Oamenii pleaca din viata noastra fie ca ne dorim fie ca nu ne dorim acest lucru, fie ca suntem pregătiți sau nu sa ii lasam sa plece. Trăirea emoțională in momentul abandonului este cea de nesiguranță, de indoiala in ceea ce ne priveste.
Ne întrebăm dacă am gresit cu ceva, daca am fi putut schimba ceva, ne responsabilizam pentru decizia celorlalti de a ne părăsi si ne închidem in emotiile respingerii si a singurătății pe care le trăim. Ne acuzăm si am vrea sa intoarcem timpul inapoi pentru a schimba ceva. Începem in mod inevitabil sa apreciem dand o valoare mai mare la ceea ce am avut si sa ne imaginam viata ca fiind imposibil de trait fara persoana care ne-a abandonat sau parasit. Totul in jurul nostru se schimba, capătă alt sens iar noi incepem sa vedem viata într-un mod diferit.
Abandonul ne face nesiguri pe noi, nu mai avem curajul de a trai, pentru ca riscam sa trăim un nou abandon. Consideram ca putem face fata vietii singuri, fara a ne mai baza pe cineva, increderea ne-a fost trădată si am face orice in acel moment pentru a evita un nou abandon. Am face orice pentru a evita orice situație care ne-ar putea duce intr-un alt moment dureros. Nimeni nu mai este bun si nimeni nu mai merita increderea noastra. Dar in viata părăsim si suntem parasiti. Plecam de langa cei dragi, plecam de langa oameni fara de care la un moment nu ne-am fi putut imagina viata ca fiind trăită, plecam de langa foști iubiti pentru a face loc unei alte iubiri. Plecam si noi si pleaca si altii.
A pleca face parte din viata noastra. Daca nu plecam nu evoluăm. Daca nu plecam si nu ii lasam si pe ceilalti sa plece ne vom trezi in acelasi moment dureros si plin de neîmplinire pentru ca am vrut sa păstrăm ceea ce este nepotrivit.
Vin momente in viata in care persoanele candva potrivite pentru noi devin nepotrivite. Evoluăm diferit si o data cu evoluția avem nevoi diferite.
Atentia la nevoia noastra inseamna si curajul de a-ți asuma plecarea. Putem pleca si ii putem lasa si pe ceilalti sa plece pentru ca toti avem dreptul la alegeri. A pleca face parte din viata noastra, a tuturor!
Astazi lasam durere in viata celorlalti dar facem loc altor experiențe! Acceptarea faptului că plecarea face parte din viata este ceea ce ne eliberează de indoiala ca nu suntem buni. Nu inseamna ca nu suntem buni, inseamna ca nevoile noastre sau ale celuilalt s-au schimbat.
..si timpul trece.. si ne refacem..si cum intram într-o nouă relație? Poate mai tăcuți.. poate mai precauti..poate la fel de încrezători.. poate la fel de deschisi sa trăim o nouă experiență.. pentru ca pana la urma viata este despre a trăi.. si bine si rau cateodata.
Capul sus! Poate plecam si de aici sau poate pleaca celalalt .. dar tic-tac..timpul trece si aduce alte experiențe!
Cu drag de a trăi!!
Traim abandonul fiecare dintre noi cel putin o data in viata. Oamenii pleaca din viata noastra fie ca ne dorim fie ca nu ne dorim acest lucru, fie ca suntem pregătiți sau nu sa ii lasam sa plece. Trăirea emoțională in momentul abandonului este cea de nesiguranță, de indoiala in ceea ce ne priveste.
Ne întrebăm dacă am gresit cu ceva, daca am fi putut schimba ceva, ne responsabilizam pentru decizia celorlalti de a ne părăsi si ne închidem in emotiile respingerii si a singurătății pe care le trăim. Ne acuzăm si am vrea sa intoarcem timpul inapoi pentru a schimba ceva. Începem in mod inevitabil sa apreciem dand o valoare mai mare la ceea ce am avut si sa ne imaginam viata ca fiind imposibil de trait fara persoana care ne-a abandonat sau parasit. Totul in jurul nostru se schimba, capătă alt sens iar noi incepem sa vedem viata într-un mod diferit.
Abandonul ne face nesiguri pe noi, nu mai avem curajul de a trai, pentru ca riscam sa trăim un nou abandon. Consideram ca putem face fata vietii singuri, fara a ne mai baza pe cineva, increderea ne-a fost trădată si am face orice in acel moment pentru a evita un nou abandon. Am face orice pentru a evita orice situație care ne-ar putea duce intr-un alt moment dureros. Nimeni nu mai este bun si nimeni nu mai merita increderea noastra. Dar in viata părăsim si suntem parasiti. Plecam de langa cei dragi, plecam de langa oameni fara de care la un moment nu ne-am fi putut imagina viata ca fiind trăită, plecam de langa foști iubiti pentru a face loc unei alte iubiri. Plecam si noi si pleaca si altii.
A pleca face parte din viata noastra. Daca nu plecam nu evoluăm. Daca nu plecam si nu ii lasam si pe ceilalti sa plece ne vom trezi in acelasi moment dureros si plin de neîmplinire pentru ca am vrut sa păstrăm ceea ce este nepotrivit.
Vin momente in viata in care persoanele candva potrivite pentru noi devin nepotrivite. Evoluăm diferit si o data cu evoluția avem nevoi diferite.
Atentia la nevoia noastra inseamna si curajul de a-ți asuma plecarea. Putem pleca si ii putem lasa si pe ceilalti sa plece pentru ca toti avem dreptul la alegeri. A pleca face parte din viata noastra, a tuturor!
Astazi lasam durere in viata celorlalti dar facem loc altor experiențe! Acceptarea faptului că plecarea face parte din viata este ceea ce ne eliberează de indoiala ca nu suntem buni. Nu inseamna ca nu suntem buni, inseamna ca nevoile noastre sau ale celuilalt s-au schimbat.
..si timpul trece.. si ne refacem..si cum intram într-o nouă relație? Poate mai tăcuți.. poate mai precauti..poate la fel de încrezători.. poate la fel de deschisi sa trăim o nouă experiență.. pentru ca pana la urma viata este despre a trăi.. si bine si rau cateodata.
Capul sus! Poate plecam si de aici sau poate pleaca celalalt .. dar tic-tac..timpul trece si aduce alte experiențe!
Cu drag de a trăi!!
Hei !
ReplyDeleteNimic mai adevărat ... Greu de acceptat , când ești " abandonat" , dar fără noapte nu este zi , bine fara rău , succes fara eșec , ...
Iubirea nu moare , ea se transforma !
Da! Totul se transformă.. nimic nu ramane la fel pentru ca in viață avem o constantă si anume schimbarea :)
Delete